Istoria deciziilor, nu o colecție de recorduri
Cum să țineți un jurnal de antrenament și să folosiți înregistrările
Jurnalul este util deoarece păstrează contextul: ce a fost planificat, ce a fost realizat și de ce s-a schimbat sarcina. Astfel, următoarea ședință continuă un proces observabil, în loc să înceapă din nou cu ghicirea greutății de lucru.
Ce se pierde fără înregistrări
Memoria păstrează câteva serii reușite, dar pierde munca obișnuită: repetările din seriile următoare, schimbările de tehnică, sarcinile neterminate și motivele reducerii greutății. După câteva săptămâni, antrenamentul anterior devine doar o impresie vagă, iar sarcina este aleasă aproape de la zero.
Păstrați planul și rezultatul împreună
Doar greutatea realizată nu arată dacă ședința a fost reușită. O reducere justificată poate fi o decizie mai bună decât forțarea sarcinii vechi. Compararea planului cu rezultatul arată unde a existat progres, unde a fost necesară ajustarea și ce merită repetat săptămâna următoare.
Priviți dincolo de o singură înregistrare
Forța și capacitatea de lucru nu evoluează liniar. Comparați mai multe săptămâni de greutăți, repetări, volum, repetări în rezervă și 1RM estimat. Astfel separați o tendință stabilă de o zi neobișnuit de bună sau slabă și reduceți nevoia de a testa constant maximul.
Înregistrarea minimă utilă
Înregistrarea trebuie să fie suficient de scurtă pentru a fi menținută și suficient de completă pentru a susține următoarea decizie.
- Salvați exercițiul, greutatea de lucru, seriile și repetările realizate efectiv.
- Păstrați și sarcina inițială: diferența dintre plan și rezultat este informație utilă.
- Notați pe scurt schimbările importante cauzate de tehnică, stare, echipament sau lipsa timpului.
- Alegeți sarcina următoare pe baza mai multor ședințe recente, nu doar a celui mai bun rezultat.